Am incercat…

Am încercat să scriu o poezie… Nu mi-a reușit până la final așa că am renunțat pentru că mă grabesc să dorm. Iar e prioritatea mea cea mai mare. Am încercat azi sa țin cont de adevăratele priorități și într-un fel am și reușit, dar nu chiar până la capat. Mai încerc și mâine și poimâine și viața toată…

Sansa 237…

Mâine e ultima zi din februarie. Nu știu cum a fost pentru alții luna asta, dar mie nu mi-a placut deloc. Mare parte din timp am vegetat/hibernat. Sper că a fost doar o fază, sper ca am să-mi revin. Sper că primăvara nu mă va dezamagi. Îmi mai acord o șansă pentru că altceva nici nu am ce să fac. O sansă și încă o șansă și tot așa. Acum la șansa 237 vreau să reușesc. Ziceam de priorități, hai să le mai schimb o data. Hai că poate a 237-a schimbare o sa fie bună. Totul este un ciclu. Mai întâi sper, apoi încep, apoi îmi merge o perioadă bine, apoi renunț, apoi îmi vine să-mi tai venele. Apoi iar sper…

Aveam un coleg la un moment dat care spunea: speranța moare ultima, dar moare! Iar eu am omorât 236 de speranțe. Pariaza cineva pe 237? Vi se pare un număr bun? Eu mi-am pus toți banii aproape de fiecare dată și am tot pierdut, dar la un moment dat trebuie sa mi se schimbe norocul, nu? 😀

Gata! Mă culc! Una din prioritățile mele din acest moment este sa dorm.

Noapte frumoasă…

Sunt amarata…

Oameni buni am o problemă și mă declar, dacă nu învinsă, măcar bolnavă. Este vorba despre priorității. Am niște priorități greșite în viață. Îmi este din ce în ce mai evident. Problema este că nu știu cum să le schimb. Să zicem că le știu pe cele corecte, cum fac să nu mă abat de la calea cea dreaptă?! Am zis că am să-mi iau un panou să-mi scriu țelurile, să le vad și să nu le mai uit. Mi-am luat. Nu a ajutat aproape deloc. Deci nu, nu era asta, că le uit, problema. Problema este că nu mă țin de calea cea dreaptă, că mă tot abat la stânga și la dreapta. Nu ma trage nimeni de mâneci într-o parte sau alta, mă duc eu sinură 😦 iar când sunt trasa de mânecă, de ce mă duc așa de ușor?? Ce se întâmplă cu mine? 😦

Mă ajută și pe mine cineva cu un sfat? Probabil că nu? 😦 De ce nu pot avea și eu parte de mai multe surprize plăcute? De ce nu se pot gândi și alți la mine la fel de mult cum mă gândesc eu la ei. Aceasta e marea mea problemă 😦 Mă gândesc la iubit, la prieteni, la familie, la necunoscuți mai mult decât mă gândesc la mine. Mă gândesc cum sa fac să le fie lor mai bine chiar și când ei nu au nevoie de asta. În schimb eu nu am avut atâta noroc în viață. La cum sa-mi fie mai ușor, mai bine, mai placut nu se gândește nimeni. Nu mă ajuta nimeni sa îmi rezolv problemele. Mereu mă gândesc că trebuie sa-mi rezolv singură problemele, dar sfârșesc prin a le rezolva tot pe ale altora, mult înainte de a le rezolva pe ale mele. Problemele mele rămân mereu nerezolvate. Nu înteleg de ce nu înteleg să îmi văd de viața mea. 😦

Mare, soare, cheesecake…

Visez la mare, la soare și costume de baie și mi-e pofta un de un cheesecake bun de tot. Nu știu de ce, dar mi se pare că pe aici pe undeva e o contradicție 😕 Nu e doar la mine, nu? O vedeți și voi, nu-i asa? 😀

Si s-a mai dus o zi… si tot nimica…

Aveam azi o treabă care s-a amânat. Știu că nu-i frumos, dar eu m-am bucurat. Inițial m-am gândit că am timp de alte lucruri. Mai întâi am mâncat bine de dimineță și eram plină de energie și chiar un pic de entuziasm la gândul tuturor lucrurilor pe care aveam să le fac. Nu mai știu exact ce-am facut după, dar știu că am sfârșit prin a nu face nimica :))

Povestesc mâine dacăam reușit totuși să fac ceva… Poate, poate…

Noapte frumoasă…